ORICUI, ORICAND , ORIUNDE

Printe ninsori , geruri  si nameti, incet ,  dar sigur ne apropiem de cele doua zile inchinate romantismului .   14 si 24 februarie, fiind  alese de Sf. Valentin si de noi romanii,  sa marcheze o  stare de spirit , declansata probabili de gandul ca    in aceasta perioada iarna isi traieste , cel putin in teorie ,  ultimele zile    , iar anotimpul reinvierii este  din ce in ce mai  aproape . Si pentru ca  artele au foarte  multe de spus pe marginea subiectului in cauza  , iar cinematografia este, cred ,  cea mai accesibila dintre toate , m-am gandit sa fac o retrospectiva in acest sens . Va fi o trecere in revista extrem de  subiectiva, pentru ca ea  este bazata doar pe  parerea mea personala , neinfluientata deloc , dar absolut deloc , nici de parerile altora , nici de palmaresul Oscarurilor sau al altor premii. Acest lucru explica probabil si   de ce filmul clasat de ani buni ,  pe primul loc in topul preferintelor mele,   nu are niciun  premiu la activ,  desi a fost nominalizat   atat la Oscar cat si la Globul de Aur si  de aceea poate unora le este strain .  In ce ma priveste exista trei tipuri  de filme ,  intre cele la care ma uit ,facand abstractie bineinteles de categoria a patra, in care intra cele la  care nu merita sa pierzi  timpul , din ce in ce mai frecvente , in ultima vreme , din pacate . In  p rima categori intra  cele pe care le vezi, iti plac atunci cand te uiti la ele , dar odata ce s-au terminat nu  ramai cu mare lucru  , uiti personajele , uiti actiunea , uiti titlul , practic ,  uiti ca le-ai vazut , pentru ca nu te-au marcat prin   nimic . In cel mai bun caz daca ti se intampla  sa le revezi , parca ti s-ar parea cunoscute , franturi de scena revenindu -ti pe ici pe colo in memorie  .Din nenorocire  la  aceasta categorie inghesuiala este mare , iar  filmele romantice nu duc nici ele lipsa de asa ceva . Urmeaza filmele  de referinta , mult laudate si titrate  prin premii sau doar prin critici  favorabile . Ele sunt cunoscute de mai toata lumea iubitoare a cinematografiei . Uneori aceste filme , tie ca simplu spectator iti merg la inima ,te impresioneaza si esti de acord cu restul lumii si al criticilor de film ,  alteori insa  parca nu  , si te intrebi, mirat si intrigat , de ce,oare  ? Si in ce ma priveste am cunoscut asemenea experiente ,  au existat filme premiate si celebre care m-au impresionat  si am fost de acord cu expertii, insa au fost si cateva  filme ,care desi foarte , foarte laudate si premiate , pe mine personal , parca  nu m-au impresionat pe masura celebritatii de care se bucurau . Cu riscul de a-i intriga pe unii si  de a-i supara,  poate,  pe altii ,   am sa pomenesc  aici  3 filme  , care desi celebre in istoria cinematografiei , bune,  sunt de acord , nu mi s-au lipit  parca,  de suflet .... de gustibus. ... nu- i asa ?  Am sa le numesc in ordine cronologica .   Primul pe lista este ...... ????? , sunt sigura ca nu va asteptati la asa ceva , dar nu am ce face ,,,,, mi-a placut , recunosc , este un film bun , recunosc ,  dar..... pentru ca existsa un mare  DAR  , NU  m-a impresionat , si as fi ipocrita daca as sustine altceva. Filmul in cauza are toate ingredientele necesare   pentru a ramane  de referinta in istoria cinematografiei , chiar  prea multe parca , fortand nota in detrimentul sau   - doi monstri sacri ai ecranului , o poveste petrecuta intr-un oras  simbol al romantismului , Parisul , intr-o perioada   ce  a suscitat intotdeauna interesul , cel de-al doilea razboi mondial , replici bune , unele dintre ele , ramase  celebre  , o melodie devenita emblema  filmului si multe scene pline de dovezi nerostie ale dragostei , insa din punctul meu de vedere are si un mare  punct slab , pe care din pacate se bazeaza intreaga intriga a filmului .  V-ati intrebat vreodata ce ar mai ramane din  acest film,  daca Ilsa i-ar spune lui Rick , asa cum ar fi normal , intre doi oameni care se iubesc  ,  ca a mai  fost maritata inainte  si mai ales , ca a aflat ca sotul ei pe care-l credea mort , traieste?   Cu siguranta ,  in afara actorilor celebrii  ,  nu mare lucru.  Partea emotionanta,  bazata mult pe melodrama ar disparea si odata cu ea si intensitatea povestii  , aceasta  transformandu-se probabil intr-o istorie  banala , menita sa fie ingropata in   negura timpului.  Tocmai acest mic amanunt , face diferenta  din punctul meu de vedere intre un film bun si unul exceptional  ,   Mi se pare total  nerealist ca tocmai dovada suprema a dragostei ,  adica   acceptarea celuilalt asa cum este el in realitate ,  cu defecte si calitati si mai ales absenta  secretelor  , sa lipseasca din peisaj. Acesta este motivul pentru care -Casablanca , probabil ca v-ati dat seama ca despre el este vorba ,  oricat de laudat si premiat a fost  , desi mi-a placut si l-as revedea cu placere  oricand  ,   nu a reusit sa ma faca sa-mi vibreze nicio  coarda sensibila,  si nici  sa-mi smulga vreo  lacrima ,  desi intentia sa vadita  aceasta  este  . Cand filmul se termina, ramai cu mesajul emotionant din final , sacrificiul si puterea de a renunta de dragul celui pe care-l iubesti , insa esti constient ca ai vazut o poveste frumoasa , altruista , dar totusi ....o poveste. Cu celalat film lucrurile au stat un pic diferit  , cand l-am vazut acum foarte multi ani, pentru  prima data, mi-a placut si m-a emotionat foarte mult . Problema a venit o data cu revederea sa , cand stiam deja povestea , care parca  nu m-a mai impresionat atat de mult ,  facanduma-ma sa ma intreb- oare  Love Story pentru ca despre el este vorba ,  ar mai fi atat de  emotionant si implicit celebru, daca eroina nu ar muri si mai ales ,daca nu ar muri atat de tragic , la  final ? Raspunsul meu a fost - cu siguranta , nu , din pacate .Am incercat un exercitiu de imaginatie , inchipuindu-mi , filmul fara sfarsiutul sau trist , si ce am vazut ?O poveste de dragoste  draguta , plina de umor , dinamica si cu un dialog spumos  , mesajul ca dragostea nu are clase sociale , in fata ei toti  suntem egali ,  ca pentru persoana iubita poti renunta la multe , inclusiv la amorul propriu   , melodia inconfundabila si nemuritoare ,  si ......  cam atat .Ultimul despre care am sa cartesc,  este un film relativ nou , care se regaseste insa in topul preferintelor multora , este vorba despre Notebook.  Nu pot spune ca nu mi-a placut , insa numai dupa ce am trecut  de intrega poveste si am ajuns  la finalul sau, care este cu totul special  , foarte    emotionant , ridicandu-i foarte sus stacheta  . Filmul in sine nu exceleaza prin nimic , nici prin actori,  nici prin interpretare , nici prin replici , nici prin actiune , care pe ici pe colo  devine chiar plicticoasa , insa finalul este intradevar deosebit , emotionant si cat se poate de plauzibil  , o  lectie de viata si despre ce inseamna sa iubesti cu adevarat    pe cineva . Spre deosebire de Love Story unde se vede clar ca autorul a dorit cu tot dinadinsul sa emotineze si sa stoarca lacrimi la final  , parandumi-se  din acest motiv un pic fortat  , in Notebook finalul este pe cat de inedit si frumos  pe atat de plauzibil si de aceea impresionant .   Nu am sa-i  dezvalui sfarsitul  , cei care l-au vazut il stiu deja , cei care nu l-au  vazut merita sa-l vada ,  chiar si numai  pentru acest final  original si  greu de uitat  , care face practic filmul atat de special si apreciat . Iata ca  incet,  incet am ajuns si  la ultima categorie ,  . Cine se  incadreaza aici ? Filmele memorabile pe care le vezi o data si le tii minte o viata , pe care le poti revedea la nesfarsit fara sa te  plictisesti niciodata  , desi stii totul despre ele , actiune , replici , final , sunt acele filme pe care le vezi ca pe o poveste dar  la sfarsit  ti se par atat de realiste  , incat ai impresia ca se pot intampla oricui , oriunde , oricand . Din fericire si aceasta categorie este destul de bine reprezentata si intr-o ordine oarecare , fara a  avea pretentia sa le epuizez  insa , am sa  amintesc cateva dintre filmele mele preferate Pe aripile vantutlui , Amantul , Gheisa , Splendoare in iarba ,  Un barbat si o femeie . Floarea de cactus , Va place Brahms ?   Printul mareelor, Legendele toamnei  , Intalnindu-l pe Joe Black  , Mesaj de departe  (Kevin Costner)  , Mandrie si prejudecata  (varianta BBC   nu cea recenta , pentru ca , intre cele doua exista o diferenta enorma , cam ca de la cer la pamant)Mai bine nu se poate (Jack Nicholson) , Dr Jivago , Jane Eyre ? Razboi si pace ,  Dragoste in  anotimpul holerei , Valul pictat ,  Strada Hanovra  , Yankeii  ,  Love affair (Anett  Baning  si Waren Beety ) , Faling in love si Out of Africa (Maryl Streep , Robert de Niro , Robert Redford  ) ,  Pacientul englez ,  Night shadows un film exceptional foarte putin cunoscut  insa ,din pacate  ,    si sunt sigura ca mi-au mai scapat cateva .  Desigur exista si un podium  al acestor filme  .  Cand am vazut pentru prima data ,  Pe aripile vantului ,multa vreme s-a plasat pe primul loc , apoi dupa ce au inceput sa se adune si alte filme bune , mi-a devenit destul de greu sa mentin ierarhia , majoritatea  celor  enumerate impartind locul  pe podium cu Pe aripile vantului la egalitate , acest lucru  pana intr-o seara , cand am vazut pe caseta video , studenta fiind , filmul Pasarea spin, care de atunci a urcat  , fara niciun dubiu  pe primul loc . Desi practic este un miniserial , l-am revazut de a  nenumaratede  ori  , fara sa-si piarda farmecul si locul de pe podium ., fiind foarte cunoscut si apreciat nu am sa mai insit asupra sa , pentru ca ar fi si foarte greu de analizat in cateva cuvinte .  Pasarea spin s-a plasat si a ramas pe primul loc  pana in anul 1998 , cand am vazut  filmul ce  a reusit sa-l detroneze si sa se instaleze de atunci , fara drept de apel   pe primul loc in topul preferintelor mele , ramanand neclintit de atunci  .Daca ma intrebati de cate ori l-am vazut , nu stiu sa va spun exact , stiu doar atat ,  ca l-am vazut  de atate ori incat am ajuns sa-i stiu pe de rost replicile  , si cu toate acestea   de cate ori il revad   , si nu am pierdut nicio ocazie ,  ma emotioneaza  la fel de mult , de fiecare data este ca si cum l-as vedea pentru prima oara  . Daca ma intrebati de ce el si nu altul , ce are asa deosebit acest  film , incat reuseste sa surclaseze in clasamentul meu  alte filme mult mai celebre si mai  premiate,  am sa va raspund asa < , are o poveste foarte simpla, dar  foarte credibila,  care se poate intampla  , oricui , oricand si oriunde , are replici pline de continut,  marea majoritate adevarate  maxime despre viata,  moarte , destin si bineinteles  dragoste  , pe  care odata ce le-ai aflat este imposibil sa le mai uiti . Acest film   este impresionant prin ce se spune , dar si prin ce nu se spune,  sugerandu-se doar , si de aceea de fiecare data cand il revezi remarci cate un amanunt care ti-a scapat poate  initial ,dar care  spune foarte mult  la  final, are doi actori exceptionali , care interpreteaza atat de bine personajele,  incat tu ca spectator uiti ca  privesti de fapt  un film si devi parte integranta a povestii,  pe care o traiesti cu sufletul si inima de la inceput pana la sfarsit . Are un final la fel de realist ,  deosebit si plin de sensibilitate  ca intregul film .Daca stau bine sa ma gandesc , acest film este opusul mult mai celebrului Casablanca , are doi monstri sacri ai ecranului (Maryl Streep si Clint Estwood )care intra magistral in pielea  celor doua personaje principale . Doi oameni obisnuiti ,nici tineri  nici batrani , nici frumosi nici urati ,  oricine, adica , care nu se duc la captul lumii sau intr-un oras decretat al indragostitilor ca sa se intalneasca  , ci se intalnesc in cel mai banal loc cu putinta , casa si imprejurimile unuia dintre ei , oriunde , altfel spus . Iar aceasta intalnire se intampla cand niciunul nu se astepta la asa ceva , si iata-l si pe oricand . Da , da , da, oricine , oriunde , oricand , aceasta este unul din secretele acestui film exceptional  , firescul a tot ce se intampla in el .Cu toate acestea cei doi descopera in doar patru zile petrecute impreuna , cel mai important lucru , ca gandesc la fel , ca impartasesc aceleasi idei si idealuri si datorita acestui lucru se  pot intelege perfect , fara sa rostesasca niciun cuvant. Acesta este motivul pentru care Robert ,  enigmaticul personaj ajuns in casa Francescai de nu se stie unde  si diparut in neant la final , reuseste sa o cunoasca pe acesta , in doar patru zile , mai bine deecat sotul sau intr-o viata .Si tot  acesta este motivul pentru care Francesca desi a fost si a ramas  atasata sotului  sau ( un om bun de altfel , caruia nu i se putea reprosa nimic , in afara faptului  , ca nu era pe aceeasi lungime de unda cu sotia sa, )  nu l-a iubit cu adevarat decat pe meteoricul si excentricul  vanator de imagini., care a ramas viu in mintea si sufletul sau pana in ultima clipa a existentei  sale si pe care a sperat ca-l va regasi in lumea de dincolo , daca in aceasta nu a fost posibil.  Tot   acesta este si motivul pentru care misterioasa  cutie deschisa la finalul filmului si obiectele incarcate de semnificatii  gasite in ea  , reusesc  sa-ti istoriseasca inca o data , doar prin simboluri , in absenta cuvintelor, aceasta fascinanta poveste de dragoste  .   Acum intelegeti   cred care  sunt  motivele  pentru care  filmul in cauza  este printre putinile , care de fiecare data cand il revad   ma  emotioneaza la fel de mult  ca prima oara  ,  iar la final desi realizatorii filmului nu-ti dau deloc impresia ca s-ar stradui in acest sens  , reuseste   sa-mi smulga mereu    cateva lacrimi , cu toate ca  incerc in zadar sa ma abtin .  Nimic  strident , nimic fortat  ,  doar  acele  lucruri marunte care compun de fapt viata  .Toate acestea si cele cinci note de zece pe care le acord fara rezerve acestui film (cate una pentru povestea fara cusur si pentru interpretarea exceptionala a inegalabilei Maryel Streep si trei note de zece actorului, regizorului si compozitorului Clint Estwood al carui aport la succesul acestui film a fost , dupa cum se vede considerabil ) il plaseaza pe primul loc in topul preferintelor mele . Si va fi  probabil foarte greu ,daca nu imposibil  de  invins . Despre ce film este vorba ?Cei care l-au vazut , si-au dat seama mai mult ca sigur  , cei care nu l-au vazut inca  ,  vor afla dand  click pe linkul atasat , insa li-l recomand spre  vizionare   macar o data   , ii  asigur ca  nu vor regreta .   http://www.youtube.com/watch?v=ueDf_Hh7Ojo         ....................................
       Publicat de delle case Alina   

 LA  DOAR UN PAS DISTANTA

……. de tumultul vietii cotidiene  , prezentul isi da intalnire cu trecutul purtandu-ne     intr-o alta lume   . Un pas la dreapta sau unul  la stanga din cele doua magistrale bucurestene ce delimiteaza  zona si    ne     trezim   brusc  intr-un labirint de stradute, vegheate de cladiri venerabile, in care viata isi are propriul ritm  si un  parfum aparte . Peste  marea scena a Centrului Vechi cortina nu cade niciodata , pentru ca spectacolul se joaca non stop , de la primele ore ale diminetii pana tarziu in noapte. Desi in unele locuri decorul este neschimbat de zeci sau poate sute de ani chiar  , iar in altele doar putin improspatat, actorii sunt cei care dau viata originalului  si variatului spectacol     . O scurta plimbare prin zona recent renovata te  incanta  cu mici si cochete localuri, intocmai    ca in marile orase cu traditii stravechi . Aici ai sansa sa-i intalnesti   pe   actorii- trecatori , o lume boema si pestrita, aflata  in cautarea unei clipe efemere  de relaxare,  sau de ce nu….  de visare    .   La doar  o azvarlitura de bat   ,pe o straduta invecinata decorul se schimba brusc  , cladirile  neinfrumusetate inca  isi etaleaza  cu mandrie varsta, ca niste batrane doamne  , tintuindu-i  intre zidurile lor pe actorii- permanenti pentru care acest   loc  inseamna acasa. Din acest joc si intrepatrundere  continua , fotografului –spectator, plecat la vanatoare de imagini ,    ca intr-un safari autohton , i se ofera  sansa  unor  tablouri  inedite si autentice de viata . Este practic un fel de mic paradis al pasionatilor de fotografie, pe care ii gasesti bantuind in lung si-n lat zona, aproape fara intrerupere in  neobosita lor  cautare   a  imaginii perfecte , care sa-i reprezinte .  Uite ! acolo de exemplu …  in coltul din dreapta , se apropie    un biciclist grabit. El ii   va oferi o clipa de diverisment micutului obisnuit sa contemple necontenitul  spectacol al strazii , din fotoliul asezat in fata casei,  ca intr-o adevarata  sala de teatru , visand probabil  la clipa cand din simplu spectator va deveni la randu-i   actor ,iar scena ….., scena pe care va evolua  va fi cu siguranta  alta , departe , cat mai departe de aici. Ooooo…. dar ce –mi vad ochii mai incolo un pic,  o prezenta pe care memoria clipei nu trebuie sa o rateze in niciun  caz . Madame la Sacoche -  pornita la vanatoare de chilipiruri , desi meteorica, aparitia  sa insolita si   viu colorata  nu poate trece neobservata , ea  merita imortalizata  de asemenea . Tzac …si-i gata , uite-o aici ,dand un strop de culoare si amuzament  chiar si articolului meu .  La doar un pas distanta ca spatiu, dar la  cateva secole  distanta ca nivel de  civilizatie ,  pe o straduta laturalnica  iata-l  si pe…. Domnul Sacosa ,plecat deasemeni   la targuieli  , insa  cum fiecaruia dupa buget, nu-i asa , el nu-si permite decat  pubela din colt ,  devenita un fel de supermarket local pentru aprovizionarea  oropsitilor   sortiii. In fine iata-ne si in buricul…. Centrului Istoric , marcat cum altfel decat  printr-o relicva arheologica . Aflat chiar in principala  intersectie a  Lipscaniului   , el reprezinta un punct  de maxim interes pentru mai toti  vizitatorii care -si arunca curiosi privirea  in dreptungiul de sticla si otel . In functie de momentul zilei , ei intrevad aici  fie o umbra a trecutului  , fie propria umbra reflectata ca intr-o oglinda . In schimb omniprezentii fotografi , ce se afla  vesnic in standby , vad o multitudine de cadre reusite, buna parte comice  chiar . In cele din urma il intalnim si pe  comediantul- ghicitor , dornic sa ne prezica  viitorul, dupa niste legi doar de ai sai fideli  insotitori stiute   dar  bine pastrate in minusculele si celebrele - bilete de papagal . Tot el ne aminteste ca a fost odata ca niciodata, cand Romania era invitata  la masa mai marilor Europei in calitate de egal si nu de vasal, lucru consfintit de faptul ca in acea perioada Bucurestiul era recunoscut ca  fratele cel mic  al orasului luminilor  si  nici intr-un caz   ca  ruda sa saraca.

Periplul prin Centrul Vechi ar fi incomplet   , fara un scurt popas la Fotocabinetul domnului Eugen Ciocan . Cu intrarea dint-o mica straduta ce se desprinde din stravechiul Lipscani  , odata   ce i-ai trecut pragul , lasi  prezentul la usa , pentru o ultima    incursiune  in trecut . Chiar  de la intrare, din portretele ce decoreaza peretii ,   iti zambesc  personaje si personalitati de azi  , invesmantate  in costume de ieri , anuntandu-te discret ca aici  te vei intalni  cu altceva  . Odata ce-ai intrat in studio , incaperi   ce ti le imaginai doar , cand lecturai  romane clasice  , iti bucura  privirea . Dupa cum ati intuit probabil, este vorba despre  un studio foto , de fapt un altfel de studio foto , unic si plin de inedit in peisajul bucurestean  ,    vizitat de numerosi curiosi  , dornici sa afle cum ar fi aratat , daca ar fi trait in vremuri demult apuse . Pentru noi medicii pasionati de fotografie, ce alcatuim grupul  Arfomed, acest loc  reprezinta insa  si altceva . El este locul in care ne intalnim din cand in cand pentru a viziona , a discuta si a ne  amuza uneori pe marginea fotografiilor pe care    reusim sa le adunam de la o intrunire  la alta. Totul desfasurandu-se   sub ochiul critic dar binevoitor al gazdei si profesorului nostu de fotografie – domnul Eugen Ciocan , caruia ii suntem profund indatorati. Ei , dar cum orice inceput are si un sfarsit ,  iata-ne ajunsi   in cele din urma  si  in punctul terminus al calatoriei   noastru -Gara Lipscani,locul  de unde vom lua trenul  imaginar ,care  ne va conduce  inapoi in …. prezent .