LUGLIO LAGO MAGGIORE

Stau pe tarmul lacului Maggiore , privesc in zare , dar cu ochii mintiii vad , de parca ar fi fost ieri  fotografia  din calendarul bunicilor  mei  ,ce mi-a incantat ani la rand copilaria si mi-a starnit imaginatia . Bunicul , roman prin adoptie dar italian prin origine  ,  ramas  cu

nostalgia locurilor  natale ,  avea permanent la indemana ceva care sa-i aminteasca de ele  , reviste , ziare, carti si bineinteles calendare cu imagini superbe din diverse coltuti ale Italiei,   ce decorau  de regula unul din peretii bucatariei  .   Imaginile   splendide  ale acelui calendar  , au fost ca un  colac de salvare , care l-au ajutat sa  supravietuiasca  mult dupa ce si-a  incheiat  misiunea,  in lada cu vechituri a bunicii , alaturi de alte lucruri  devenite inutile , dar de care parca nu te poti desparti  .  Cum resedinta bunicilor , era pentru mine un fel de La Medeleni estival , pe timpul vacantei de vara  deveneam stapana absoluta  atat peste  aleile   cu flori multicolore si inmiresmate ,intre care trandafirii detineau suprematia ,  , cat si peste lada  cu vechituri , ce era temeinic  scotocita si atent  studiata  in fiecare vara , spre exasperarea bunicii , care insa niciodata nu ma certa .  Reintalnirea cu imaginile  acelui calendar era unul din cele mai placute momente , fiind asteptata cu nerabdare  an de an  . Cand in sfarsit   am putut  sa citesc,  in dreptul pozei mele preferate ,   am descoperit ca scria simplu  cu litere de-o schioapa ,, Luglio - Lago Maggiore,,  . Aha , mi-am zis eu atunci , in inima unei  tari  indpartate ,   ce aduce    cu o cizma ,  exista un taram  desprins  parca  dintr-o carte cu povesti  , care  pare a fi  un colt de rai  Si am stiut  , desi parea un vis  aproape imposibil atunci  , ca odata si odata voi ajunge   si eu acolo. Anii au trecut , o gramada  ,   a venit in cele din urma si 2012 , iar in calendarul vietii mele s-a prins in sfarsit  si  fila pe care scrie  mare cu litere de tipar LUGLIO - LAGO MAGGIORE .Nu stiu daca realitatea vazuta cu proprii ochi  o depaseste in frumusete  pe cea pe care inca o vad clar cu cei ai  mintii ,  stiu  insa ca pe aceasta fila se afla   inghesuite  de asta data ,  o gramada  de poze ,........ al caror autor sunt desigur eu .Dupa cum stiu sigur de asemeni ,  ca realitatea o depaseste cu mult  in frumusete pe cea pe care am reusit  eu  sa o surprind  in fotografii . 
  Dintre toate lacurile italiene lacul Maggiore este cel mai nedreptatit , pentru ca despre el , nu se prea vorbeste la superlativ , daca la capitolul cel mai mare Garda detine suprematia,  iar la capitolul cel mai frumos Como a fost decretat ,  despre Maggiore nu ni  se spune deobicei  prin ghiduri decat eventual ca  el este cel mai ..... indepartat . Cu toate acestea , pentru mine personal  cu siguranta , el este cel mai cel .  nu stiu daca aceasta impresie este influientata   in vreun fel   de  amintirile din copilarie , sau de  faptul ca dintre toate lacurile vizitate vara trecuta , Maggiore a fost primul  dintre ele , iar  diferenta  trecerii bruste   de la cenusiul cuptor bucurestian la  feeria din zona Alpilor    , ar putea avea un cuvant greu de spus . Sigur insa este faptul ca   lacul Maggiore este detinatorul unor comori artistice si a unor peisaje memorabile . Ce mi-a placut insa mie cel mai mult aici a fost atmosfera , nepamanteana parca , Totul pare a fi  o imensa gradina , departe de lumea dezlantuita , de praf , galagie , poluare  , stress , hoarde de turisti agitati ca nu vor putea bifa tot ce si-au propus sa viziteze   . Asta nu inseamna ca beneficiile civilizatiei nu au ajuns  si  aici , au ajuns  la fel ca in orice zona a secolului 21  , insa nu-si fac simtita prezenta decat atunci cand ai nevoie de ele , fara sa te agreseze sau sa  te agaseze in vreun  fel . Este locul  unde nu adie vantul , nu exista  praf , nu mori de cald  in toiul verii , dar nici de frig , destinatia  ideala a unei vacante de neuitat , altfel spus . In acest decor  idilic micuta localitate   Stresa , care si-a dobandit celedritatea gratie pozitiei sale extrem de favorabile ,pentru vizitarea , celei mai mari atractii din zona , insulele Borromee , a fost o imensa surpriza . Stresa nu este doar un punct  de imbarcare catre insulele Borromee , asa cum eram eu convinsa ca ar fi ,   ea este  o statiune de vacanta in toata puterea cuvantutlui , de o frumusete aparte , cu o faleza eleganta , pe care intr-o mare de vegetatie mediteraniana  sunt aliniate   hoteluri care mai de care mai impozante  si luxoase  , laudandu-se fiecare cu  unul sau mai multi clienti celebri . Restaurante cochete la tot pasul  te imbie cu feluri italienesti si nu numai,  iar partea veche  a localitatii ,  cu aerul sau  tipic medieval , reprezinta o   permanenta ispita , atat pentru atmosfera locala ,care te invita  sa faci poze iar si iar , cat si pentru magazinele cochete adapostite intre zidurile vechi de secole,  care te imbie sa faci ...... cumparaturi .  Si cum marfurile italienesti sunt celebre atat pentru frumusete cat si pentru calitate, desi nu sunt fan al cumparaturilor  in strainatate , preferand  sa vizitez altceva ,  trebuie sa recunosc ca   de aceasta data am fost nevoita sa fac o exceptie, iar calendarul  pe 2013 , cu imagini ale lacului Maggiore , desigur nu putea lipsi  .  In ce priveste insulele Boromee , aflate la doar o azvarlitura de bat de Stresa , nu pot spune decat ca sunt ca   niste mici bijuterii medievale ,   ce se admira  de secole in oglinda lacului Maggiore .Isola Bella adaposteste  superbul palat

de vara al familieie Boromeo , si celebra sa gradina , considerata a fi una dintre cele mai frumoase gradini ale Italiei .Parasind aristocrata insula frumoasa(Bella ) si al sau palat , dupa  o plimbare de doar cateva minute cu barca , ajungem la vecina sa , Isola dei Pescatori .   In perioada medievala pe aceasta insulita traiau oamenii obisnuiti , care-si castigau existenta , asa dupa cum ii arata si numele din pescuit . Astazi ea este un fel de paradis al turistilor , pentru ca intre zidurile cladirilor medievale sunt adapostite restaurante cochete si magazine cu suveniruri , care mai de care mai imbietoare .  La doar cativa km de S tresa , se afla o alta mica minune , vila si gradina Taranto , ajunsa celebra gratie pasiunii stapanului sau englez mare iubitor de plante , care a transformat parcul  vilei intr-o imensa si foarte frumoasa  gradina botanica cu  sute de specii de plante si flori . Aici am avut parte si de un fel de pana a prostului , varianta fotografului , pentru ca am constatat ca mi s-au terminat bateriile , asa ca si de aceasta data , a cata oara celularul s-a dovedit  cel mai credincios  si de nadejde prieten , permitandu-mi sa iau cateva amintiri si de aici .  Dar cum orice excursie in zona lacurilor italiene incepe si se termina obligatoriu la Milano , am dat si o fuga pana la celebrul Dom , unde ma astepta  o alta placuta si nesperata   surpriza , pentru ca a  fost prima data cand am putut admira si fotografia superba cladire, fara enervantele panouri ce te anuntau ca  Domul se gaseste din nou  in renovare .  In incheiere nu mai am de adaugat  decat un singur lucru , Italia este patria si marea dragoste a bunicului meu , care in cele din urma a  reusit sa mi-o transmita si mie ,  din acest motiv toate articole despre Italia  pe care le-am scris si le voi scrie ., sunt dedicate memoriei sale  . CEI MORTI TRAIESC PRIN AMINTIREA CELOR VII  http://www.youtube.com/watch?v=duPJCVrT41s ,