CE-TI DORESC EU TIE

http://www.youtube.com/watch?v=liue9hmFlg0&feature=share

 

Zilele trecute afland-ma in trecere pe langa cladirea Cercului Militar un afis ce anunta o expozitie de pictura mi-a atras atentia . Valentin Tanase numarandu-se printre  pictorii ale carui lucrari le-am admirat cu diverse ocazii , mi-am zis ca  un  intermezzo artistic nu poate fi decat binevenit   . Titlul expozitiei - Efigii Istorice , mi-a starnit curiozitatea, dandu-mi de inteles ca aceste picturi sunt altceva decat operele suprarealiste cu care eram familiarizata . Da, intradevar era un alt gen de pictura , nota suprarealista fiind lasata deoparte adesea  pentru a face loc realitatilor istorice romanesti  . Insirate in ordine cronologica, in fata ochilor au inceput sa mi se perinde adevarate  file  de istorie  , sub forma celor mai reprezentative  personalitati ce ne-au marcat trecutul  si au contribuit fiecare la ceea ce suntem noi azi ca neam si tara. Desi  infatisate  in propria-i viziune , personajele si momentele  din tablouri erau usor de identificat .Am rememorat astfel batalia de la Vaslui  si cea de la Calugareni  , mi-am adus aminte de neinfricatul Mircea, cel care l-a ingenunchiat pe Baiazid asa cum ne-a povestit atat de frumos Eminescu in celebra sa Scrisoare, l-am descoperit si pe Vlad ale  caror tepe ne-ar fi atat de utile astazi si  calauzita de imaginatia lui Valentin Tanase am vazut cum a aratat 1 Decembrie in anul 1918.,  Pe un alt perete Tudor Vladimirescu , Horea si Cuza ne  reamintesc   momente tensionate dar pline de demnitate ale unui treecut aproape uitat . Incursiunea in timp se incheie cu cei trei monarhi de neam german Carol , Ferdinand si Mihai  ce  au fost mult  mai patrioti decat toti conducatorii  romani   care  le-au urmat , motiv pentru care probabil  calatoria  in istorie se opreste la ei .  Niciunul din marii eroi ai neamului nu a fost uitat , asa dupa cum veti vedea in clipul ce urmeaza, insa cel mai mare spatiu le-a fost rezervat lui Stefan cel Mare  si Mihai  Viteazul , motiv pentru care m-am oprit si   eu la  portretele celor doi   , alegandu-le pe cele care m-au impresionat cel mai mult  din punct de vedere artistic. Inconjurata de atatea personalitati luminoase ale trecutului nostru glorios,deodata o mica luminita a inceput sa ma tot ghionteasca, strigandu-mi din ce in ce mai tare , si tu esti  roman , si tu esti roman si da , intradevar in acea sala, printre   toti acei inaintasi  emblematici m-am simtit  si eu mandra ca sunt roman. Dar apoi...... am deschis usa si din visul glorios al trecutului m-am trezit brusc , dand nas in nas  cu realitatea prezentului. In acel moment  mi-a fost imposibil sa nu ma intreb oare ce ar spune si mai ales ce ar gandi  toti acesti barbati viteji ai neamului , daca ar cobori ,chiar si numai  pentru cateva clipe din negura vremilor in inneguratul prezent ?. Ce ar spune oare acei daci viteji si mandri  , care cu cinste ne reprezinta pe coloana lui Traian  din inima Romei?  , dacii fiind singurii supusi ai Romei care nu au fost reprezentanti in nicio lucrare de arta a acelor vremuri   cu capul plecat -  asta o spun  si o arata toti ghizii celor care viziteaza Roma . Ce ar gandi oare acel Batran atat de simplu dupa vorba dupa port ,care nu s-a lasat impresionat si mai ales ingenunchiat de  falnicul si temutul Baiazid? . Ce ar spune Mihai , Cuza sau Ferdinad cei care ne-au reunit de-a lungul veacurilor.?  Ce-o fi oare  in sufletul Majestatii sale  Mihai, stiind ce tara ne-au lasat  strabunii  sai , vazand  ce s-a ales de ea  azi . Si mai ales ce ar spune  Stefan,  cel care ne-a lasat cu limba de moarte Moldova nepotilor , nepotilor nostri  ?. Ce ar spune el oare ,ca nu doar Moldova ,ci intrega Romanie nu mai este in fapt  a noastra si nici nu va mai fi a nepotilor , nepotilor nostri multe veacuri de acum inainte , pentru  ca  am fost   vanduti miseleste  , fara a baga de seama aproape  ,  pe un pumn de talanti unor ipocriti  ce-si spun    democrati ?. Astazi este 1 Decembrie si este ziua ta draga Romanie , ai primit multe cadouri si urari frumoase, acestora ma alatur si eu si-ti doresc LA MULTI ANI  FERICITI !! si la cat mai putini  tradatori de neam si tara, pentru ca muntii nostri aur poarta si e  mare pacat ca noi sa cersim din poarta-n poarta .

Nu plânge, Maică Românie!

Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură.

“Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”

• Post to Facebook
  968

  968

  968

  968

  968

  968

  968

  968

  968
• Post to Twitter
  1

  1

  1

  1

  1

  1

  1

  1

  1
• Post to Delicious
• Post to StumbleUpon
• Send via Gmail

 

 

 

 

 

MANUAL DE VIATA

Primul gand ce  mi-a venit in minte dupa ce am intors ultima pagina a ultimei carti semnata de Paulo Coelho , a fost o fraza demult citita  dar imposibil de uitat prin simplitatea si realismul sau . – Viata nu vine cu instructiuni, ori o intelegi ori nu . Acesta fraza ,extrem de adevarata isi  pierde  actualitatea insa  pentru toti cei care cauta si  reusesc sa gasesca Manuscrisul de la Accra  si sa-si  petreaca,  fie doar si cateva minute zilnic in compania sa . De aceea la intrebarea- merita a fi citita aceasta carte ?, Raspunsul este desigur da  , ea  merita si TREBUIE citita de  catre toti cititorii  de la 10 la 90 de ani .  Trebuie citita pentru ca    nu este doar o carte ca oricare alta , ea  este de fapt  un manual cu instructiuni de viata . Cei tineri si neexperimentati  vor invata cum sa capete cat mai putine cicatrici din lupta cu ea  , iar cei maturi  vor afla daca solutiile gasite de-a lungul vietii au fost si cele mai inspirate . La scoala invatam sa scriem, sa socotim, sa vorbim in limba noastra si a altora ,invatam geografie si istorie si cate si mai cate  , dar nimeni nu ne invata nimic despre viata si despre cum sa iesim invingatori din confruntarea cu ea .  Pentru toate materiile avem si   cate un manual , avem manual de matematica, de romana ,avem manual  de fizica , de chimie  , de engleza , de franceza  si lista ar putea continua tot asa  . Paulo Coelho   este insa  primul care ne aduce prin intermediul  unui  Manuscris vechi de o mie de ani , cel mai interesant ,  util si frumos manual - Manualul de viata .

      Un lucru care se repata poate fi uneori  un semnal, sau un  semn ...fie el si de carte !!!

     

PHOTO -GRAPHIA

http://www.youtube.com/watch?v=g2r7skqSkNM&feature=related

                                                                                                                      E  cuvanantul ce  exprima perfect   adevarul despre imaginile care  reusesc sa imortalizeaze clipa   transformand efemerul in etern  . Gasit si facut celebru  de catre  greci, termenul   etimologic- inseamna a desena cu lumina, reusind  sa redea  foarte plastic insasi esenta acestei  noi si indragite arte . Pentru ca ea, lumina   este cea care creeaza o fotografie ,dar  tot ea este si cea care face diferenta   intre o imagine  memorabila  si una oarecare  .Lumina ramane marea provocare a fotografilor , un fel de piatra de incercare a acestora , altfel spus .  Daca reusesti sa o cunosti ,sa o stapanesti si in cele din urma sa te imprietenesti cu ea poti sa te numesti fotograf  . Si daca ai devenit fotograf  inseamna ca esti  un fel de imblanzitor  sau  de ce nu chiar  un magician al sau ,te poti juca cu ea , poti face ce vrei tu cu ea si nu ce vrea ea cu tine , in consecinta   numarul fotografiilor  reusite il va depasi  considerabil pe cel al  rateurilor (pentru ca intre noi fie vorba , orice fotograf oricat de mare, celebru sau talentat ar fi el inevitabil are si ….. rateuri , doar de el stiute insa ). De aceea in acest articol m-am gandit sa va propun  sa ne  jucam cu lumina . Directia , unghiul sub care  cade ea  pe subiect, intensitatea , ora din zi cand este captata sau sursa de lumina reprezinta  cateva din variabilele care pot influenta considerabil reusita unei fotografii .    Lumina este cea care ajuta   o banala  balta sa-si depaseasca umila sa conditie cotidiana, transformand-o pret de cateva secunde in regina balului, care    intocmai  ca o  eleganta oglinda veneziana sa  reflecte un trecator grabit inconjurat de aura realizata de molcomele raze  ale inceputului de martie .  Ora din zi stabileste daca un subiect va aparea singur sau insotit de umbra sa , jocul dintre lumini si umbre fiind bine cunoscut de catre fotografi si deseori exploatat in imagini pline de inventivitate . Tot lumina este responsabila de nuantele spectaculose ale majoritatii pesajelor , iar cei pasionati de peisaje stiu cel mai bine acest lucru , multi dintre ei stand ore intregi la panda pentru a surprinde clipa in care lumina sa realizeze  cele mai fascinante culori .  In fine directia luminii stabileste daca subiectul din imagine este bine conturat sau doar o silueta menita sa-ti starneasca imaginatia . 

 .

 

 

 

 

                           

 .

 

 

NU STIU ALTII CUM SUNT ....

  ..... dar cand   vine vremea vacantei  , primul meu gand ,chiar daca nu si decizia finala , tot spre Italia se indreapta . Mare , munte , soare , veselul si prietenosul  temperament meridional , arta , arta si iar arta sunt doar cateva dintre ingredientele care te  ademenesc iar si iar .       Anul acesta primul meu  gand a coincis inca o data cu decizia finala si iata-ma asadar din nou   in  Italia . De acesta data am lasat   deoparte insa celebrele  orase dedicate artei ,  vesnic asaltate de turisti si am preferat relaxarea in mai linistita   zona a Alpilor ... si bine am facut . Chiar daca nu la fel de bine cunoscuta ca Roma , Venezia sau Florenta,  zona lacurilor italiene,  nu este cu nimic mai prejos,  avand in plus un mare ....plus , lipsa aglomeratiei si deci sansele unei  vacante extrem de relaxante,  in care minunile naturii isi dau mana  intr-un mod fascinant cu cele ale artei, pentru creerea unui cadru desprins parca  din lumea basmelor  . Din fericire  este vorba   despre  un basm  cat se poate de real. de aceasta data      . Asadar Como , Garda si Maggiore ....... comoara din inima Alpilor altfel spus , zona mai mult sau mai putin exclusivista ce a atras de-a lungul timpului persoane si  personalitati diverse- oameni politici , capete incoronate , vedete ,  oameni ai artei sau simpli vizitatori   . Toti odata ajunsi aici s-au indragostit iremediabil de ea , ramanandu-i  vesnic fideli , Cei talentati au incercat sa-i imortalizeze frumusetea prin operele lor ,  cei mai putin talentati s-au rezumat la a o vizita iar si iar . Pentru ca intradevar dupa ce ai ajuns  o data aici   , la sfarsitul calatoriei tale, singurul gand care-ti mai alina  parca tristetea despartirii este ca intr-o zi  o vei revedea  . Asadar sa incercam sa  descoperim impreuna secretul vesnicei atractii pe care-l exercita zona lacurilor italiene asupra nelipsitilor sai  admiratori.   Greu de redat in imagini si mai greu de descris in cuvinte parca , dar totusi ...merita incercat  . Situat la doar o azvarlitura de bat de Verona si la numai  100 km de Venezia sau Milano, lacul Garda ,cel mai estic dintre lacurile italiene, se comporta intocmai ca un magnet, atragand numerosi turisti de mai toate categoriile . Fie ca este vorba despre  iubitori ai naturii , ai sporturilor acvatice sau de vesnicii   infrigurati   din partea nordica a  Europei avizi de blandele raze al soarelui meridional  , toti se bucura de generozitatea acestei oaze de liniste si frumusete salbatica .Pentru ca in   generozitatea sa lacul Garda are de oferit fiecaruia cate ceva-  iubitorilor de natura peisaje aproape ireal de frumoase , impatimitilor sporturilor acvatice posibilitati nelimitate si curenti propice  ,iar celor indragostiti de munte si drumetii , paduri de cutreierat si poteci de batatorit ,  nostalgicilor dupa vremuri demult apuse ,orasele cochete cu irezistibil  aer medieval, insirate fara intrerupere  intocmai ca perlele intr-un colier,  de jur imprejurul lacului. Ca este vorba despre sudicul Sirmione- orasul peninsula strajuit de medievalul castel Scaligera , de nordicul Riva del Garda- considerat perla cea mare a lacului Garda  , de esticul si  pitorescul Malcesine, ajuns celebru prin  telecabina rotativa ce ofera o panorama superba  a intregului lac si nu numai , sau de vesticul Salo oraselul medieval  unde s-a nascut vioara   , toate te imbie sa le vizitezi  in speranta ca vei ramane  cat de putin  . Desenzano , Garda , Gardone sau .Bardolino... iti fac si ele cu ochiul, dornice sa te incante fiecare si fiecare  gaseste cate     ceva inedit .  Unde mai pui ca ata pe care sunt insirate micutele perle  este si ea o atractie in sine , pentru ca soseaua ce serpuieste   de la un orasel la altul este o  adevarata desfatare a naturii si minune a  ingineriei   , strajuita de o parte de turcoazul lacului cu Alpii in fundal si   inundata de smaraldul vegetatiei luxuriante ce se revarsa in valuri necontenit  de cealata parte , calatoria  iti creeaza mari probleme  , nestiind unde sa-ti mai intorci privirea mai intai  , asaltat de atata frumusete. Splendoarea naturii se imbina perfect cu precizia tehnicii pentru a-ti facilita calatoria , intregul drum fiind presarat cu tuneluri ( unele dintre ele intinzandu-se pe  kilometri ) ce strapung  muntele . Multe  dintre ele fiind prevazute cu adevarate ferestre sapate in stanca, pentru ca splendoarea lacului sa fie o  nelipsita  prezenta  Ajunsa aici gandul mi-a zburat  aproape involuntar pret de cateva secunde ,  la celebrele noastre sosele si ...... interminabilele autostrazi si  m-a apucat , vorba poetului , o tristete iremediabila ,   rapid   alungata insa    de spectacolul  din jur .  Chiar daca Sirmione este considrat perla din sud, iar   Riva del Garda a fost decretat perla din nordul lacului, pe mine  Limone   m-a cucerit   fara niciun dubiu pentru totdeauna  ,Ineditul   orasel  - statiune,  pe nedrept  devenit celebru  gratie intinselor  culturi de lamai , este  in realitate   o mica minune  sapata in stanca , a carei  frumusete este imposibil de redat  in cuvinte si greu  de surprins in imagini. El   ofera   o priveliste de o frumusete rara  ,   ce-ti taie respiratia si te lasa fara cuvinte pentru mult timp  , ramanandu-ti insa   adanc intiparit in memorie pentru totdeauna   . Limone va fi cu siguranta alegerea pe care o voi face , daca ma voi mai intoarce vreodata aici . Madonna di Campiglio, cocheta statiune de munte pitita in inima Dolomitilor ,inundata iarna de schiori si vara de flori multicolore este un alt punct forte  al  zonei, ce merita macar o oprire, daca nu un concediu intreg  .   Cascada Nardis  aflata   pe un frumos drum de munte   si micul paraias ce-o insoteste- cu inegalabilele si incredibilele sale nuante de verde -turcoaz, sunt alte atractii ce te vor relaxa si-ti vor incarca bateriile  pentru mult timp  dupa ce le-ai parasit .Spectaculosii Dolomiti cu inconfundabilele lor  varfurile colturoase  te vor incanta deasemeni.La final sa vedem cu ce se poate lauda  lacul Garda la capitolul cel mai --- asadar  cu o suprafata de 212 km patrati si o lungime de 66km lacul Garda   este cel mai mare lac  subalpin al Italiei ,el este deasemenea si cel mai bine pozitionat, fiind strategic situat la mica distanta de orase importante ale Italiei , este cel mai acesibil si din punct de vedere financiar ,oferind posibilitati de cazare tuturor buzunarelor, din aceste motive el este si cel mai asaltat de turisti dintre toate lacurile . Oferind posibilitati nelimitate iubitorilor sporturilor acvatice este si cel mai apreciat de catre acestia fiind considerat cel mai sportiv dintre lacurile italiene  Toate cele vazut si povestite in cuvinte si mai ales in imaginile ce vor urma , precum si cele citite si lasate pentru alta data din lipsa de timp , climatul bland cu o caldura placuta, reglata parca de un termostat, atat cat sa nu-ti fie frig dar nici sa mori de cald , aerul si apa nepoluate explicand  nuantele ireale  de albastru si turcoaz  pe care  le imbraca lacul ,solicitudinea si molipsitoarea buna dispozite a gazdelor, sunt  tot atatea  motive care fac din lacul Garda o destinatie de vacanta. ce merita incercata macar o data in viata si garantia unui concediu cat se poate de reusit  .  . Si daca prin tot ce v-am povestit  nu am reusit sa va conving, las imaginile sa o faca, pentru ca ele  vorbesc adesea  mult mai bine si mai clar decat cuvintele, oricat de mult ne-am stradui .
  http://www.facebook.com/media/set/?set=a.349955801749373.80029.100002048689669&type=3

ORICUI, ORICAND , ORIUNDE

Printe ninsori , geruri  si nameti, incet ,  dar sigur ne apropiem de cele doua zile inchinate romantismului .   14 si 24 februarie, fiind  alese de Sf. Valentin si de noi romanii,  sa marcheze o  stare de spirit , declansata probabili de gandul ca    in aceasta perioada iarna isi traieste , cel putin in teorie ,  ultimele zile    , iar anotimpul reinvierii este  din ce in ce mai  aproape . Si pentru ca  artele au foarte  multe de spus pe marginea subiectului in cauza  , iar cinematografia este, cred ,  cea mai accesibila dintre toate , m-am gandit sa fac o retrospectiva in acest sens . Va fi o trecere in revista extrem de  subiectiva, pentru ca ea  este bazata doar pe  parerea mea personala , neinfluientata deloc , dar absolut deloc , nici de parerile altora , nici de palmaresul Oscarurilor sau al altor premii. Acest lucru explica probabil si   de ce filmul clasat de ani buni ,  pe primul loc in topul preferintelor mele,   nu are niciun  premiu la activ,  desi a fost nominalizat   atat la Oscar cat si la Globul de Aur si  de aceea poate unora le este strain .  In ce ma priveste exista trei tipuri  de filme ,  intre cele la care ma uit ,facand abstractie bineinteles de categoria a patra, in care intra cele la  care nu merita sa pierzi  timpul , din ce in ce mai frecvente , in ultima vreme , din pacate . In  p rima categori intra  cele pe care le vezi, iti plac atunci cand te uiti la ele , dar odata ce s-au terminat nu  ramai cu mare lucru  , uiti personajele , uiti actiunea , uiti titlul , practic ,  uiti ca le-ai vazut , pentru ca nu te-au marcat prin   nimic . In cel mai bun caz daca ti se intampla  sa le revezi , parca ti s-ar parea cunoscute , franturi de scena revenindu -ti pe ici pe colo in memorie  .Din nenorocire  la  aceasta categorie inghesuiala este mare , iar  filmele romantice nu duc nici ele lipsa de asa ceva . Urmeaza filmele  de referinta , mult laudate si titrate  prin premii sau doar prin critici  favorabile . Ele sunt cunoscute de mai toata lumea iubitoare a cinematografiei . Uneori aceste filme , tie ca simplu spectator iti merg la inima ,te impresioneaza si esti de acord cu restul lumii si al criticilor de film ,  alteori insa  parca nu  , si te intrebi, mirat si intrigat , de ce,oare  ? Si in ce ma priveste am cunoscut asemenea experiente ,  au existat filme premiate si celebre care m-au impresionat  si am fost de acord cu expertii, insa au fost si cateva  filme ,care desi foarte , foarte laudate si premiate , pe mine personal , parca  nu m-au impresionat pe masura celebritatii de care se bucurau . Cu riscul de a-i intriga pe unii si  de a-i supara,  poate,  pe altii ,   am sa pomenesc  aici  3 filme  , care desi celebre in istoria cinematografiei , bune,  sunt de acord , nu mi s-au lipit  parca,  de suflet .... de gustibus. ... nu- i asa ?  Am sa le numesc in ordine cronologica .   Primul pe lista este ...... ????? , sunt sigura ca nu va asteptati la asa ceva , dar nu am ce face ,,,,, mi-a placut , recunosc , este un film bun , recunosc ,  dar..... pentru ca existsa un mare  DAR  , NU  m-a impresionat , si as fi ipocrita daca as sustine altceva. Filmul in cauza are toate ingredientele necesare   pentru a ramane  de referinta in istoria cinematografiei , chiar  prea multe parca , fortand nota in detrimentul sau   - doi monstri sacri ai ecranului , o poveste petrecuta intr-un oras  simbol al romantismului , Parisul , intr-o perioada   ce  a suscitat intotdeauna interesul , cel de-al doilea razboi mondial , replici bune , unele dintre ele , ramase  celebre  , o melodie devenita emblema  filmului si multe scene pline de dovezi nerostie ale dragostei , insa din punctul meu de vedere are si un mare  punct slab , pe care din pacate se bazeaza intreaga intriga a filmului .  V-ati intrebat vreodata ce ar mai ramane din  acest film,  daca Ilsa i-ar spune lui Rick , asa cum ar fi normal , intre doi oameni care se iubesc  ,  ca a mai  fost maritata inainte  si mai ales , ca a aflat ca sotul ei pe care-l credea mort , traieste?   Cu siguranta ,  in afara actorilor celebrii  ,  nu mare lucru.  Partea emotionanta,  bazata mult pe melodrama ar disparea si odata cu ea si intensitatea povestii  , aceasta  transformandu-se probabil intr-o istorie  banala , menita sa fie ingropata in   negura timpului.  Tocmai acest mic amanunt , face diferenta  din punctul meu de vedere intre un film bun si unul exceptional  ,   Mi se pare total  nerealist ca tocmai dovada suprema a dragostei ,  adica   acceptarea celuilalt asa cum este el in realitate ,  cu defecte si calitati si mai ales absenta  secretelor  , sa lipseasca din peisaj. Acesta este motivul pentru care -Casablanca , probabil ca v-ati dat seama ca despre el este vorba ,  oricat de laudat si premiat a fost  , desi mi-a placut si l-as revedea cu placere  oricand  ,   nu a reusit sa ma faca sa-mi vibreze nicio  coarda sensibila,  si nici  sa-mi smulga vreo  lacrima ,  desi intentia sa vadita  aceasta  este  . Cand filmul se termina, ramai cu mesajul emotionant din final , sacrificiul si puterea de a renunta de dragul celui pe care-l iubesti , insa esti constient ca ai vazut o poveste frumoasa , altruista , dar totusi ....o poveste. Cu celalat film lucrurile au stat un pic diferit  , cand l-am vazut acum foarte multi ani, pentru  prima data, mi-a placut si m-a emotionat foarte mult . Problema a venit o data cu revederea sa , cand stiam deja povestea , care parca  nu m-a mai impresionat atat de mult ,  facanduma-ma sa ma intreb- oare  Love Story pentru ca despre el este vorba ,  ar mai fi atat de  emotionant si implicit celebru, daca eroina nu ar muri si mai ales ,daca nu ar muri atat de tragic , la  final ? Raspunsul meu a fost - cu siguranta , nu , din pacate .Am incercat un exercitiu de imaginatie , inchipuindu-mi , filmul fara sfarsiutul sau trist , si ce am vazut ?O poveste de dragoste  draguta , plina de umor , dinamica si cu un dialog spumos  , mesajul ca dragostea nu are clase sociale , in fata ei toti  suntem egali ,  ca pentru persoana iubita poti renunta la multe , inclusiv la amorul propriu   , melodia inconfundabila si nemuritoare ,  si ......  cam atat .Ultimul despre care am sa cartesc,  este un film relativ nou , care se regaseste insa in topul preferintelor multora , este vorba despre Notebook.  Nu pot spune ca nu mi-a placut , insa numai dupa ce am trecut  de intrega poveste si am ajuns  la finalul sau, care este cu totul special  , foarte    emotionant , ridicandu-i foarte sus stacheta  . Filmul in sine nu exceleaza prin nimic , nici prin actori,  nici prin interpretare , nici prin replici , nici prin actiune , care pe ici pe colo  devine chiar plicticoasa , insa finalul este intradevar deosebit , emotionant si cat se poate de plauzibil  , o  lectie de viata si despre ce inseamna sa iubesti cu adevarat    pe cineva . Spre deosebire de Love Story unde se vede clar ca autorul a dorit cu tot dinadinsul sa emotineze si sa stoarca lacrimi la final  , parandumi-se  din acest motiv un pic fortat  , in Notebook finalul este pe cat de inedit si frumos  pe atat de plauzibil si de aceea impresionant .   Nu am sa-i  dezvalui sfarsitul  , cei care l-au vazut il stiu deja , cei care nu l-au  vazut merita sa-l vada ,  chiar si numai  pentru acest final  original si  greu de uitat  , care face practic filmul atat de special si apreciat . Iata ca  incet,  incet am ajuns si  la ultima categorie ,  . Cine se  incadreaza aici ? Filmele memorabile pe care le vezi o data si le tii minte o viata , pe care le poti revedea la nesfarsit fara sa te  plictisesti niciodata  , desi stii totul despre ele , actiune , replici , final , sunt acele filme pe care le vezi ca pe o poveste dar  la sfarsit  ti se par atat de realiste  , incat ai impresia ca se pot intampla oricui , oriunde , oricand . Din fericire si aceasta categorie este destul de bine reprezentata si intr-o ordine oarecare , fara a  avea pretentia sa le epuizez  insa , am sa  amintesc cateva dintre filmele mele preferate Pe aripile vantutlui , Amantul , Gheisa , Splendoare in iarba ,  Un barbat si o femeie . Floarea de cactus , Va place Brahms ?   Printul mareelor, Legendele toamnei  , Intalnindu-l pe Joe Black  , Mesaj de departe  (Kevin Costner)  , Mandrie si prejudecata  (varianta BBC   nu cea recenta , pentru ca , intre cele doua exista o diferenta enorma , cam ca de la cer la pamant)Mai bine nu se poate (Jack Nicholson) , Dr Jivago , Jane Eyre ? Razboi si pace ,  Dragoste in  anotimpul holerei , Valul pictat ,  Strada Hanovra  , Yankeii  ,  Love affair (Anett  Baning  si Waren Beety ) , Faling in love si Out of Africa (Maryl Streep , Robert de Niro , Robert Redford  ) ,  Pacientul englez ,  Night shadows un film exceptional foarte putin cunoscut  insa ,din pacate  ,    si sunt sigura ca mi-au mai scapat cateva .  Desigur exista si un podium  al acestor filme  .  Cand am vazut pentru prima data ,  Pe aripile vantului ,multa vreme s-a plasat pe primul loc , apoi dupa ce au inceput sa se adune si alte filme bune , mi-a devenit destul de greu sa mentin ierarhia , majoritatea  celor  enumerate impartind locul  pe podium cu Pe aripile vantului la egalitate , acest lucru  pana intr-o seara , cand am vazut pe caseta video , studenta fiind , filmul Pasarea spin, care de atunci a urcat  , fara niciun dubiu  pe primul loc . Desi practic este un miniserial , l-am revazut de a  nenumaratede  ori  , fara sa-si piarda farmecul si locul de pe podium ., fiind foarte cunoscut si apreciat nu am sa mai insit asupra sa , pentru ca ar fi si foarte greu de analizat in cateva cuvinte .  Pasarea spin s-a plasat si a ramas pe primul loc  pana in anul 1998 , cand am vazut  filmul ce  a reusit sa-l detroneze si sa se instaleze de atunci , fara drept de apel   pe primul loc in topul preferintelor mele , ramanand neclintit de atunci  .Daca ma intrebati de cate ori l-am vazut , nu stiu sa va spun exact , stiu doar atat ,  ca l-am vazut  de atate ori incat am ajuns sa-i stiu pe de rost replicile  , si cu toate acestea   de cate ori il revad   , si nu am pierdut nicio ocazie ,  ma emotioneaza  la fel de mult , de fiecare data este ca si cum l-as vedea pentru prima oara  . Daca ma intrebati de ce el si nu altul , ce are asa deosebit acest  film , incat reuseste sa surclaseze in clasamentul meu  alte filme mult mai celebre si mai  premiate,  am sa va raspund asa < , are o poveste foarte simpla, dar  foarte credibila,  care se poate intampla  , oricui , oricand si oriunde , are replici pline de continut,  marea majoritate adevarate  maxime despre viata,  moarte , destin si bineinteles  dragoste  , pe  care odata ce le-ai aflat este imposibil sa le mai uiti . Acest film   este impresionant prin ce se spune , dar si prin ce nu se spune,  sugerandu-se doar , si de aceea de fiecare data cand il revezi remarci cate un amanunt care ti-a scapat poate  initial ,dar care  spune foarte mult  la  final, are doi actori exceptionali , care interpreteaza atat de bine personajele,  incat tu ca spectator uiti ca  privesti de fapt  un film si devi parte integranta a povestii,  pe care o traiesti cu sufletul si inima de la inceput pana la sfarsit . Are un final la fel de realist ,  deosebit si plin de sensibilitate  ca intregul film .Daca stau bine sa ma gandesc , acest film este opusul mult mai celebrului Casablanca , are doi monstri sacri ai ecranului (Maryl Streep si Clint Estwood )care intra magistral in pielea  celor doua personaje principale . Doi oameni obisnuiti ,nici tineri  nici batrani , nici frumosi nici urati ,  oricine, adica , care nu se duc la captul lumii sau intr-un oras decretat al indragostitilor ca sa se intalneasca  , ci se intalnesc in cel mai banal loc cu putinta , casa si imprejurimile unuia dintre ei , oriunde , altfel spus . Iar aceasta intalnire se intampla cand niciunul nu se astepta la asa ceva , si iata-l si pe oricand . Da , da , da, oricine , oriunde , oricand , aceasta este unul din secretele acestui film exceptional  , firescul a tot ce se intampla in el .Cu toate acestea cei doi descopera in doar patru zile petrecute impreuna , cel mai important lucru , ca gandesc la fel , ca impartasesc aceleasi idei si idealuri si datorita acestui lucru se  pot intelege perfect , fara sa rostesasca niciun cuvant. Acesta este motivul pentru care Robert ,  enigmaticul personaj ajuns in casa Francescai de nu se stie unde  si diparut in neant la final , reuseste sa o cunoasca pe acesta , in doar patru zile , mai bine deecat sotul sau intr-o viata .Si tot  acesta este motivul pentru care Francesca desi a fost si a ramas  atasata sotului  sau ( un om bun de altfel , caruia nu i se putea reprosa nimic , in afara faptului  , ca nu era pe aceeasi lungime de unda cu sotia sa, )  nu l-a iubit cu adevarat decat pe meteoricul si excentricul  vanator de imagini., care a ramas viu in mintea si sufletul sau pana in ultima clipa a existentei  sale si pe care a sperat ca-l va regasi in lumea de dincolo , daca in aceasta nu a fost posibil.  Tot   acesta este si motivul pentru care misterioasa  cutie deschisa la finalul filmului si obiectele incarcate de semnificatii  gasite in ea  , reusesc  sa-ti istoriseasca inca o data , doar prin simboluri , in absenta cuvintelor, aceasta fascinanta poveste de dragoste  .   Acum intelegeti   cred care  sunt  motivele  pentru care  filmul in cauza  este printre putinile , care de fiecare data cand il revad   ma  emotioneaza la fel de mult  ca prima oara  ,  iar la final desi realizatorii filmului nu-ti dau deloc impresia ca s-ar stradui in acest sens  , reuseste   sa-mi smulga mereu    cateva lacrimi , cu toate ca  incerc in zadar sa ma abtin .  Nimic  strident , nimic fortat  ,  doar  acele  lucruri marunte care compun de fapt viata  .Toate acestea si cele cinci note de zece pe care le acord fara rezerve acestui film (cate una pentru povestea fara cusur si pentru interpretarea exceptionala a inegalabilei Maryel Streep si trei note de zece actorului, regizorului si compozitorului Clint Estwood al carui aport la succesul acestui film a fost , dupa cum se vede considerabil ) il plaseaza pe primul loc in topul preferintelor mele . Si va fi  probabil foarte greu ,daca nu imposibil  de  invins . Despre ce film este vorba ?Cei care l-au vazut , si-au dat seama mai mult ca sigur  , cei care nu l-au vazut inca  ,  vor afla dand  click pe linkul atasat , insa li-l recomand spre  vizionare   macar o data   , ii  asigur ca  nu vor regreta .   http://www.youtube.com/watch?v=ueDf_Hh7Ojo         ....................................
       Publicat de delle case Alina   

 LA  DOAR UN PAS DISTANTA

……. de tumultul vietii cotidiene  , prezentul isi da intalnire cu trecutul purtandu-ne     intr-o alta lume   . Un pas la dreapta sau unul  la stanga din cele doua magistrale bucurestene ce delimiteaza  zona si    ne     trezim   brusc  intr-un labirint de stradute, vegheate de cladiri venerabile, in care viata isi are propriul ritm  si un  parfum aparte . Peste  marea scena a Centrului Vechi cortina nu cade niciodata , pentru ca spectacolul se joaca non stop , de la primele ore ale diminetii pana tarziu in noapte. Desi in unele locuri decorul este neschimbat de zeci sau poate sute de ani chiar  , iar in altele doar putin improspatat, actorii sunt cei care dau viata originalului  si variatului spectacol     . O scurta plimbare prin zona recent renovata te  incanta  cu mici si cochete localuri, intocmai    ca in marile orase cu traditii stravechi . Aici ai sansa sa-i intalnesti   pe   actorii- trecatori , o lume boema si pestrita, aflata  in cautarea unei clipe efemere  de relaxare,  sau de ce nu….  de visare    .   La doar  o azvarlitura de bat   ,pe o straduta invecinata decorul se schimba brusc  , cladirile  neinfrumusetate inca  isi etaleaza  cu mandrie varsta, ca niste batrane doamne  , tintuindu-i  intre zidurile lor pe actorii- permanenti pentru care acest   loc  inseamna acasa. Din acest joc si intrepatrundere  continua , fotografului –spectator, plecat la vanatoare de imagini ,    ca intr-un safari autohton , i se ofera  sansa  unor  tablouri  inedite si autentice de viata . Este practic un fel de mic paradis al pasionatilor de fotografie, pe care ii gasesti bantuind in lung si-n lat zona, aproape fara intrerupere in  neobosita lor  cautare   a  imaginii perfecte , care sa-i reprezinte .  Uite ! acolo de exemplu …  in coltul din dreapta , se apropie    un biciclist grabit. El ii   va oferi o clipa de diverisment micutului obisnuit sa contemple necontenitul  spectacol al strazii , din fotoliul asezat in fata casei,  ca intr-o adevarata  sala de teatru , visand probabil  la clipa cand din simplu spectator va deveni la randu-i   actor ,iar scena ….., scena pe care va evolua  va fi cu siguranta  alta , departe , cat mai departe de aici. Ooooo…. dar ce –mi vad ochii mai incolo un pic,  o prezenta pe care memoria clipei nu trebuie sa o rateze in niciun  caz . Madame la Sacoche -  pornita la vanatoare de chilipiruri , desi meteorica, aparitia  sa insolita si   viu colorata  nu poate trece neobservata , ea  merita imortalizata  de asemenea . Tzac …si-i gata , uite-o aici ,dand un strop de culoare si amuzament  chiar si articolului meu .  La doar un pas distanta ca spatiu, dar la  cateva secole  distanta ca nivel de  civilizatie ,  pe o straduta laturalnica  iata-l  si pe…. Domnul Sacosa ,plecat deasemeni   la targuieli  , insa  cum fiecaruia dupa buget, nu-i asa , el nu-si permite decat  pubela din colt ,  devenita un fel de supermarket local pentru aprovizionarea  oropsitilor   sortiii. In fine iata-ne si in buricul…. Centrului Istoric , marcat cum altfel decat  printr-o relicva arheologica . Aflat chiar in principala  intersectie a  Lipscaniului   , el reprezinta un punct  de maxim interes pentru mai toti  vizitatorii care -si arunca curiosi privirea  in dreptungiul de sticla si otel . In functie de momentul zilei , ei intrevad aici  fie o umbra a trecutului  , fie propria umbra reflectata ca intr-o oglinda . In schimb omniprezentii fotografi , ce se afla  vesnic in standby , vad o multitudine de cadre reusite, buna parte comice  chiar . In cele din urma il intalnim si pe  comediantul- ghicitor , dornic sa ne prezica  viitorul, dupa niste legi doar de ai sai fideli  insotitori stiute   dar  bine pastrate in minusculele si celebrele - bilete de papagal . Tot el ne aminteste ca a fost odata ca niciodata, cand Romania era invitata  la masa mai marilor Europei in calitate de egal si nu de vasal, lucru consfintit de faptul ca in acea perioada Bucurestiul era recunoscut ca  fratele cel mic  al orasului luminilor  si  nici intr-un caz   ca  ruda sa saraca.

Periplul prin Centrul Vechi ar fi incomplet   , fara un scurt popas la Fotocabinetul domnului Eugen Ciocan . Cu intrarea dint-o mica straduta ce se desprinde din stravechiul Lipscani  , odata   ce i-ai trecut pragul , lasi  prezentul la usa , pentru o ultima    incursiune  in trecut . Chiar  de la intrare, din portretele ce decoreaza peretii ,   iti zambesc  personaje si personalitati de azi  , invesmantate  in costume de ieri , anuntandu-te discret ca aici  te vei intalni  cu altceva  . Odata ce-ai intrat in studio , incaperi   ce ti le imaginai doar , cand lecturai  romane clasice  , iti bucura  privirea . Dupa cum ati intuit probabil, este vorba despre  un studio foto , de fapt un altfel de studio foto , unic si plin de inedit in peisajul bucurestean  ,    vizitat de numerosi curiosi  , dornici sa afle cum ar fi aratat , daca ar fi trait in vremuri demult apuse . Pentru noi medicii pasionati de fotografie, ce alcatuim grupul  Arfomed, acest loc  reprezinta insa  si altceva . El este locul in care ne intalnim din cand in cand pentru a viziona , a discuta si a ne  amuza uneori pe marginea fotografiilor pe care    reusim sa le adunam de la o intrunire  la alta. Totul desfasurandu-se   sub ochiul critic dar binevoitor al gazdei si profesorului nostu de fotografie – domnul Eugen Ciocan , caruia ii suntem profund indatorati. Ei , dar cum orice inceput are si un sfarsit ,  iata-ne ajunsi   in cele din urma  si  in punctul terminus al calatoriei   noastru -Gara Lipscani,locul  de unde vom lua trenul  imaginar ,care  ne va conduce  inapoi in …. prezent .

POZE SAU FOTOGRAFII - FOTOCOMPOZITIA

http://www.youtube.com/watch?v=8U0d2Lg1sNgExista vreo diferenta ?Da,  si inca una foarte mare . Daca pozele sunt rezultatul  mai ales al  aparatului  , intr-o fotografie rolul principal ii revine celui din spatele camerei .Acesta cu ajutorul talentului, imaginatiei , dar si a unor...... smecherii ,  stiintific numite  reguli , reuseste  sa capteze imagini , care transforma privitorul dintr-un simplu spectator,  intr-un participant la scena din fata sa. Cu talentul si imaginatia , nu prea e loc de intors , pe astea le  ai sau nu le  ai , cu regulile insa e mai  simplu, le inveti , le aplici si reusesti sa faci  in cele din urma ,  niste imagini macar interesante , daca nu exceptionale. Regulile sunt multe , intre toate una este insa , deosebit de importanta , poate  de aceea se numeste si regula treimii de aur . Ea nu este o regula specifica fotografiei, ci tuturor domeniilor ce folosesc imaginea , primii care au aplicat-o fiind pictorii. Probabil de aceea dintre fotografii talentati , multi provin din pasionati - profesionisti sau amatori , ai artei vizuale . Pe scurt ce ne  invata  aceasta regula ? E a sustine ca subiectul unei imagini nu trebuie sa fie plasat niciodata in centrul sau . De ce ? Pentru ca s-a demonstrat ca locurile care atrag privirea intr-o imagine ,  sunt plasate in cu totul alta parte decat in centru  .   Daca nu in centru , atunci unde  ? Simplu, la intersectia unor linii , care impart o imagine atat pe orizontala , cat si pe verticala in trei , de aici si denumirea treimii de aur . Asa dupa  cum se vede si in fotografia  atasata , elementele principale , adica subiectele , nu sunt plasate in centrul imaginii, ci la intersectia liniilor de care v-am spus , numite linii de forta . Punctele care se afla la intersectia acestor linii , sunt cele mai indicate locuri din imagine pentru plasarea subiectelor . Ele se numesc , cum altfel ....  decat , puncte de forta si acolo ar trebui sa va plasati si voi subiectele, ca sa aveti niste fotografii reusite. Aceeasi regula se aplica atat pe orizontala cat si pe verticala , de exemplu intr-o imagine in care apare atat  cerul cat  si pamantul , orizontul nu trebuie sa fie plasat niciodata la mijloc , el va trebui sa cada , ori in treimea de sus , asa cum este reprezentat  si in fotografia pe care v-am pus-o pentru exemplificare  , ori in cea de jos . In functie de varianta aleasa , mesajul transmis difera , in exemplu de fata prin  reducerea cerului la o treime , se acentueaza , rolul pamantului reprezentat in restul celor doua treimi ale imaginii.Dar cum regulile sunt facute pentru a fi incalcate , si aici ca in orice alt domeniu , exista exceptii de la aceasta regula , adica exista unele fotografii bune, care incalca aceasta regula , este vorba despre acele fotografii exceptionale , la care mesajul transmis de imagine este atat de puternic , incat regula aceasta , devine doar un amanunt , iar incalcarea ei    trece  neobservata . Pana veti ajunge insa la acest stadiu , este recomandat sa exersat , sa exersati si iar sa exersati ...regulile si din cand in cand sa aveti curajul sa le mai si   incalcati. Cand priviti o fotografie , vedeti daca aceasta regula a fost respectata sau nu , si daca nu, de ce nu a fost respectata , este o gresala de incepator , sau este un profesionist , sigur pe el si pe imaginea sa, incat incalca cu buna stiinta regula  . Sigur acum dupa ce ati aflat unde ar trebui sa va plasati subiectele , ca sa aveti imagini reusite , urmatoarea intrebarea care va vine in minte este  -  bine . bine , am inteles unde trebuie sa pun subiectele , ca sa am fotografii bune ,  dar cum fac sa le plasez exact  acolo unde tebuie  ?. Despre asta insa ,  intr-o alta postare , pentru ca nu-i asa .....   si maine e o zi! Pana atunci spor la vizualizat si exersat .