Pornind de la supozitia ca orice fotografie ar trebui sa spuna o poveste , sa starneasca o emotie , sau sa transmita un mesaj, mai mult sau mai putin subtil, cred ca oricine a vazut o fotografie care i-a atras atentia, s-a intrebat oare- unde ?, cand ?si mai ales cum a fost facuta ?Altfel spus, care este povestea acelei fotografii. Asadar, desi consider ca imaginile ar trebui sa vorbeasca singure , ele avand puterea a mii de cuvinte, totusi astazi am sa va spun o poveste in imagini si ....cuvinte .
Si daca ar fi sa- i dau un titlu i-as spune Cel mai bun aparat este cel pe care-l ai la tine . Drumul meu zilnic spre spital, am norocul sa treaca printr-un parculet ,in care este frumos amenajat un mic lac artificial . De multe ori , lacul respectiv mi-a facut cu ochiul, oprindu-ma din drum pentru a-l imortaliza. In ziua in care am facut aceasta fotografie arata insa, mai frumos ca oricand . Era un superb sfarsit de toamna ,in care soarele stralucea domol reflectandu-se in oglinda apei ,iar copacii aproape isi pierdusera frunzele , care pluteau melancolice pe suprafata sa .Era aproape imposibil sa treci pe acolo si sa nu remarci portocaliul vesel al frunzelor , lumina discreta a sfarsitutlui de noiembrie si copacii dezbracati si tristi aflati in contrast .Dupa cum imposibil era si sa treci pe acolo si sa nu doresti sa iei cumva cu tine , pentru totdeauna acea imagine, un pic trista pentru ca te anunta ca iarna bate la usa , un pic vesela prin lumina si culorile sale . Nimic mai simplu pentru un fotograf , veti spune . Numai ca ghinion , singurul aparat pe care-l aveam atunci la mine era celularul , Cu gandul ca ma voi intoarce a doua zi cu un aparat serios , am facut la repezeala doua fotografii , sigura fiind ca acelea erau doar un fel de ciorna . Nu aveam de unde sa stiu atunci, ca ciorna va fi tot ce-mi va ramane din acea superba zi de toamna reflectata in oglinda apei .M-am intors desigur si a doua si a treia si multe alte zile la rand , cu un aparat performant , dar acel moment magic se pierduase pentru totdeauna si imaginea ce-l insotea odata cu el . Intr-o zi soarele nu mai stralucea asa de frumos si nu mai dadea acele nuante care faceau sarea si piperul fotografiei, in alta zi frunzele fusesera adunate , iar in alta zi fusese scoasa si apa din bazin, pentru ca se faceau pregatirile de iarna . Deabea atunci am realizat ca ciorna ,va ramane singura marturie a acelei superbe zile de noiembrie . Asadar in fotografie , ca si in viata dealtfel , clipa pierduta este pierduta pentru totdeauna .De atunci aceasta fotografie s-a plimbat prin cateva expozitii , fara ca nimeni sa se intrebe cu ce aparat a fost facuta . Concluzia- atunci cand vedeti o imagine care va place , fotografiati-o cu orice aparat ati avea ....... chiar si cu celularul , pentru ca cel mai bun aparat de fotografiat este cel pe care-l ai la tine, el fiind de fapt doar o prelungire a ochiului fotografului si mai ales al imaginatiei sale .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu